marți, 27 iulie 2010

Tati e si mai tare! Nu doar pe Dracu l-a speriat!

Prin septembrie, la un inceput de sfarsit de saptamana, intr-o sambata dimineata, o zi frumoasa cu soare mieriu de toamna, am de plecat prin tara, cu treburi. Pe copii am vrut sa-i las in grija unor prieteni, la randul lor, parinti a doi copii, cam de aceleasi varste cu ai mei. Doar ca si ei plecau la munte, intr-o minivacanta, fara cei mici pe care ii lasau in grija bunicilor. Prin urmare, bunicii urmau sa aiba grija de o... mica grupa de gradinita – cei doi nepoti ai lor si cei doi copii ai mei.
Cica, nu s-a pomenit „copil cuminte si baba frumoasa”! Sigur, actrite care au imbatranit frumos si arata bine chiar daca sunt sexagenare am vazut cu totii, dar copil care sa nu fie zburdalnic chiar n-am pomenit.
Pan’ la pranz, cei patru copii le-au mai scos bunicilor cateva sute (mii?) de fire de par alb. La un moment dat, unul dintre bunici rabufneste: „Mai stati si voi locului, ca ne-ati speriat cu atata alergatura si cu atatea nazdravanii! Ati speriat si pe Dracu voi!” Fiica-mea se opreste si-i raspunde: „Da, da’ tata e si mai tare! Nu doar pe Dracu l-a speriat!” „Cum adica?!” intreaba cei doi bunici si nepotii lor, mirati-curiosi-amuzati. „Hai sa va povestim!”
Si spun povestea pe rand, si fiica mea, si fiul meu:
„Asta vara am fost la Castelul Bran. Noi doi si matusa noastra am urcat toate scarile si am vizitat castelul. Tati a ramas la mesele alea unde bei suc si se plimba oamenii aia costumati urat. Cand am coborat si am ajuns aproape de mese, l-am vazut pe tati asezat pe o banca, langa o masa, cam... visator, asa. Se gandea la ceva si nu cred ca vedea ceva pe langa el. Am vrut sa ne apropiem de el tiptil si sa incercam sa il speriem.
Cam din spatele lui venea pas-pas unul dintre oamenii aia „costumati”; era unul imbracat ca Dracula, de care noua chiar ne era frica. Dracula asta le mai facea si semne altor oameni de pe la mese, ca sa fie atenti la el cum o sa-l sperie pe tati. Noi am luat-o la fuga spre tati, sa-i spunem. Da’ mai inainte Dracula ala a ridicat mainile si, chiar cand sa-l sperie pe tati, chiar atunci, tati s-a-ntors deodata spre el, a ridicat mainile spre Dracula si-a strigat: „Buhuu!” Eei, si-atunci Dracula s-a speriat si-a sarit in sus, si-a luat-o la goana in spate. Eu cre’ca a si facut pipi pe el de frica! Am ras si noi si radeau toti oamenii de la mese. Si tati radea.
Nu-i asa ca tati e cel mai tare?! Tati l-a speriat si pe Dracula, nu doar pe Dracu!”

joi, 20 mai 2010

Stricatilor!

Stricatilor!

Spune Emil Hurezeanu ca Marcel Hoara avea tot dreptul sa se afle pe 19 mai acolo unde se afla. Adica, la o emisiune tv in direct a unei Antene, filmata in mijlocul manisfestantilor impotriva Guvernului.
Ma gandesc eu ca as fi putut fi – dar nu sunt – angajat. Mai mult, as fi fost un angajat al CEC – sau CEC Bank, asa cum se numeste de catva timp, nu stiu exact de cand. In locul lui Hoara putea fi Sebastian Vladescu. Si el ar fi avut tot dreptul sa se afle acolo, atunci. Eu - cel cu salariul ramas la fel de ani de zile, neindexat, nemarit, si de curand taiat pe sfert de Vladescu – stiu prea bine ca actualul ministru al Finantelor a primit in 2009 – ca membru in CA al CEC, adica fara sa miste vreun deget – beneficii de circa un sfert de milion de lei. Adica munca mea de dimineata pana noaptea se duce la... „un stricat”? Degeaba? Adica, Vladescu primeste „moca” din munca mea, in fiecare luna, cate 200.000.000 (doua sute de milioane) de lei vechi, doar ca sa-mi taie mie din salariul si-asa mai mic decat al bugetarilor cu aceleasi studii (ba, chiar, mai putine) si cu aceeasi vechime (ba, chiar, mai mica)?!
Ce i-au facut lui Hoara manifestantii? (Stiind ca el e membru in 7 – sapte – Consilii de Administratie, adica primeste degeaba de la stat, adica si din munca lor, a manifestantilor, sapte salarii nemuncite, nemeritate si cu totul nesimtite; in vreme ce lor tocmai le-a taiat un sfert din salariu tocmai seful lui Hoara!) L-au huiduit, au aruncat in el cu rosii flescaite, cu pietre, cu oua stricate... Putin a lipsit sa fie linsat.
Eu, in locul manifestantilor, ce i-as fi zis hotului si „p-afaristului” de la Finante? „Vladescule, te iubim, / Ca ca tine nu gasim”? Sigur ca nu! I-as fi zdrobit pe frunte vreo duzina de oua stricate!
Huo, stricatilor!

20 mai 2010 (Dupa douazeci de ani – de la „Duminica orbului”)

luni, 8 martie 2010

Baba frumoasa

La Multi Ani! doamnelor si domnisoarelor pentru 8 Martie. La multi ani! si domnilor pentru 9 martie. Mucenici, 40 de pahare...

Ca inainte de orice Martisor, mi-am „ales baba”. Sigur ca ziua de 7 martie – fix la jumatate intre 1 si 13.
Norocoasa „baba mea”, zi de duminica. M-am trezit, soare stralucitor. Zi extrem de frumoasa, dupa o iarna atat de lunga si de grea. S-a trezit si nevasta, e frumoasa si imi zambeste. Putine femei sunt frumoase dimineata, chiar cand se trezesc.
Pana la micul dejun, soacra a luat vreo 4-5 calmante si-apoi si-a facut curaj sa-mi spuna: mi-a murit pisica. A calcat-o masina. Asta e! Nu poti sa tii o pisica in lesa, nici in lant, ca pe un caine. O sa pun curse de soareci, ca sa nu-mi rontaie toate cartile. Doar in biblioteca am vazut soareci. Da, nu radeti. Acasa am soareci de biblioteca!
Si este o zi asa frumoasa!
Plecam in „pelerinaj”. Imi plac bisericile si manastirile din Valcea si din Arges. Si drumurile sunt mai libere. Cand ies de pe autostrada, dincolo de Pitesti, aflu ca drumul spre Valcea e inchis – ca s-a „rupt”. La fel, spre Muscel. Spre Curtea de Arges inca se circula.
Oh, ce zi frumoasa!
Pana intr-un sat – Valcele sau Valcelele, ori Manicesti o fi fost? – am mers binisor pe soseaua peticita. Spre pranz, in mijlocul uneia dintre aceste localitati am oprit putin pe dreapta, sa caut un bidon cu apa printre scaune.
De nicaieri, parca, au aparut niste tiganusi care au deschis rapid usa din dreapta (neblocata!) si-au vrut sa fure ceva. N-au gasit nimic in doua secunde si au fugit. Norocul meu ca nu erau parintii lor, eventual si inarmati, ca ramaneam „pieton” in mijlocul lui „Nicaieri”!
Pana la Curtea de Arges masina ne-a zdruncinat pe soseaua plina de gropi, mai ceva ca la o ora de stretching.
La intrarea in „prima capitala romaneasca” e un pod care are mai multe si mai mari gropi decat tot drumul pana aici.
Si pana aici ne-a fost! Intr-una dintre capcanele de pe sosea, roata din dreapta-fata s-a rupt. Am lasat masina in parcarea benzinariei de la capul podului si-am sunat dupa remorcare/depanare. Apoi, un prieten, sa vina sa ne ia.
Intre timp am vazut si transportul in comun, „localul”. Doar microbuze care se strecoara anevoie printre gropile din ramasitele de asfalt. Si Manastirea Argesului am apucat s-o revedem. Seara am ajuns si acasa. Fara masina.
De 8 martie ninge ca iarna. Dar ieri a fost soare.
Ce baba frumoasa mi-am ales!?

luni, 15 februarie 2010

Vai de steaua...

Aud ca la vecinii nostri de la sud, in Bulgaria, adica, sunt preturi mai mici decat la noi. La toate. Printre altele, in turism.
La inceputul inceputului de sezon estival pe Litoral, in minivacanta de 1 mai, la vecini gasim oferte de trei zile cazare si masa (all inclusive, nu asaaa!) cu doar 600 de lei. La Nisipurile de Aur, la categoria 4 stele. He, he, pai daca nu au si bulgarii o Elena Udrea! Ca intrau si ei „in randul lumii”, ca noi.
La noi, la Vama Veche – o juma’ de ora de mers cu masina mai la nord de Nisipurile de Aur – gasim cel mai ieftin un hotel-restaurant de doar doua stele, tot trei zile cazare, da’ fara masa, la acelasi pret. Pentru conditii doar teoretic de doua ori mai proaste si fara mancare (si fara bautura!) sa dam aceiasi bani?
Sa mai fim „patrioti”?
Si-asa conditiile de la acele doua stele de la noi sunt, de fapt doar de o singura stea. Nici aia intreaga.
Vai de steaua noastra!

joi, 4 februarie 2010

Uraaa! Nu scapam!

Gata! E oficial. Mircea Geoana nu-si mai baga demisia – asa cum promisese! - ci, culmea(!), isi depune candidatura pentru un nou mandat de presedinte al partidului rosu-n gat. Se plangea (sau ameninta?) ca-l dor salele de la rucsacul din spate, plin cu pietroaie.
Hmm. Ce-ar fi vrut sa aiba-n rucsac? Vreun baston de maresal?!
Pietre au fost, pietre sunt inca. Inca nu-si da seama ca pietroaiele pe care zice ca le poarta-n spate, de fapt, atarna de gat? De gatul lui Mircea Geoana si de gatul PSD-ului! Bolovani sunt doi dintre contracandidati – Adrian Nastase, mai intai, si Miron Mitrea, imediat dupa el – dar si fata mare Marian Vanghelie, ca si multi altii. Da. Pai, nu e Marean curtat de toti ca o fata mare? Mare si balaoachesa! Mai conteaza culoarea? Nu suntem toti rosii-n gat si in simtiri?!
Ne plangeam ca nu mai scapam odata de „bunicuta” Ion Ilici Iliescu. Acum nu scapam nici de Adrian Nastase, nici de Mircea Geoana.
Geoana, Geoana, lasa-neee! Lasa-ne!

“‘Tu-le mama lor de hoti”

Oamenii sunt conservatori. Nu, nu toti. Si nu, nu e vorba de orientari politice. Oamenii din cartierul meu sunt niste conservatori, pastratori de traditii. Nu zic doar de faptul ca, atunci cand trece pe strada, orice om - femeie ori chiar un varstnic - il saluta pe cel din vreo curte, chiar daca acesta e un tanar. Sigur, cand se-ntalnesc pe strada, tanarul saluta primul. Ca la tara. Si, tot ca acolo, vecinii mei au pastrat obiceiul de a asculta la difuzor. Nu la radio – portabil ori stationar – ci la un difuzor agatat pe perete. Tot emisiuni de la diverse radiouri sunt, dar nu vin prin eter, ci prin cablu de la o firma de (radio)difuziune.
Platesc oamenii la firma respectiva, dar n-ar mai trebui sa plateasca si pe factura de la Electrica. Ei nu. Ei platesc. Nu platesc abonament radio cei care au fost invatati in ce fel se poate tocmai de angajati ai Electrica. Spaguiti in prealabil, desigur. Dar vecinii mei platesc. Nu-i lasa cei de la Electrica, le spun ca e obligatoriu, ca nu se poate altfel!
De mult timp – fie soare, nor sau ceata, ploaie sau luna plina – Electrica se joaca de-a „uite curentul, nu e curentul” cu noi.
V-ati saturat sa platiti degeaba catre sau „prin” Electrica”? V-ati saturat sa ramaneti cu clabucul de sapun pe piele si cu samponul in par? Mie mi se-ntampla des. „Injuratura” de fata m-am apucat in trei randuri s-o scriu la calculator, dar hotii mi-au taiat/oprit curentul.
Pana-n `89 se spunea ca intrerupatorul general e-n cocina, pentru ca mereu cand se-ntrerupea curentul ziceau batranii „Iar au luat porcii curentul!” Am o propunere de afacere: hai sa-i dam in judecata pe hotii de la Electrica. Sa castigam un ban cinstit!
Cred ca va deveni un slagar cantecelul de altadata „’Tu-le muma lor de hoti / Si nevestele la toti! / ... „ (tuturor hotilor de la Electrica, desigur).

miercuri, 3 februarie 2010

Sat fara caini

Am umblat prin mai toata tara. Si inainte de Revolutie (sau ce-o fi fost in '89!?), si dupa, am colindat mult prin Romania. Mai ales prin orase. Si in legislatura „locala” trecuta, si in actuala. Concluzia: avem o tara frumoasa, avem o tara superba!
In orase - vizitate si-n centru si la periferii, si cu masina si pe jos, si cu autobuzul si cu taxiul, si cu tramvaiul ori troleibuzul - mi s-a parut ca sunt din ce in ce mai multi caini fara stapan. Statisticile si numaratorile toate-mi dau dreptate: sunt tot mai multi maidanezi in Romania. In Bucuresti exista – oficial – cam o suta de mii. Pardon!? In Capitala vezi „comunitari” si din/la metrou. Cre’ca astia n-au fost prinsi in calcul! Sau cei care au numarat s-au plictisit cand au ajuns la 100.000? Peste tot sunt din ce in ce mai multi „vagabonzi”! Parca fiecare primar are ca unic tel sa-i inmulteasca pe perioada mandatului sau?!
Daca Romania are milioane de caini – mai multi fara stapan decat cu – atunci de ce si din avion si de la sol arata tot ca un sat fara caini?!

luni, 1 februarie 2010

Mutu

Adrian Mutu - pe dos fata de Traian Basescu acum opt saptamani - spune:
"Un fleac. M-au ciuruit!"

marți, 26 ianuarie 2010

Da, Doamne, sa iasa soare!

Stau la gura sobei si ascult televizorul. Doar ascult. De vazut nu prea am ce sa vad. Nu prea am cum. Imaginile sunt incetosate si cu "purici". E vechi televizorul meu, dar n-am de gand sa scap de el. Sa-l dau la "Marea debarasare"? Nu mai am nici ce-asculta. Sa-l dau la magazin, sa-mi faca o reducere la altul nou? Doar daca n-ar trebui sa mai pun niciun ban pentru cel nou! Ca n-am de unde. De pus pe foc nu-l pun, ca abonamentul la TVR-ul lui Sassu tot tre' sa-l platesc! Ca am televizor, ca n-am? Ce-i intereseaza pe ei?! Sa ia bani! Multi bani! De la toti!
De-afara, de departe, se-aud glasuri triste de copii. Sunt suparati pentru ca tot trebuie sa mearga la scoala. Si pe gerul asta care le crapa si buzele dar si bocancii scalciati, mosteniri de la fratii mai mari, ei tot trebuie sa mearga la scoala? La ce le-o folosi?
M-au innebunit televiziunile! Tot cu "Flacara violet" o tin. Unii cred ca Viorel Hrebenciuc a vrut sa spuna doar ca masonii i-au invins. Atat. Ehee, da' doamna Geoana a zis ca-i cu paranormali, cu puteri oculte, cu energii negative... Cre'c-a citit prea mult din Pavel Corut! Cu "bubulii" lui cu tot! Si-apoi si domnu' Geoana. Si altii, si altii...
Arunca un nebun cu-o piatra-n balta si se bat o mie de intelepti sa sara s-o scoata! De-asa "intelepti"...
Da' barem cu FMI-u' o scoatem la capat. Sebastian Vladescu le povesteste delegatilor de macroeconomie, de sisteme financiare... Sau poate de nevasta lui cea tanara?! Dan Bitman ii incanta cu doua-trei melodii. Andrei Gheorghe le mai da un "joint"... Ce-o mai fi si-ala? Cica-l fumezi, ca pe tigara, si te ia de cap mai ceva ca o juma' de kil' de rachiu. Mai bine le-ar da finantistii nostri niste rachiu fiert si fierbinte celor de la FMI! Si cu zahar. Cu zahar mult. Pe frigu' asta cre' c-ar bea si gura lor. Se vorbeste de si mai multi someri. Parca cei de la FMI spuneau doar de scaderea cheltuielior, nu sa-i dea pe oameni afara din serviciu. Mai bine i-ar lasa sa lucreze!
Da' politistii - cu masini normale, nu cu Loganuri de saptej' de mii de euro. Functionarii - cu calculatoare de-astea de pus pe masa, normale si nu prea scumpe, desk-top-uri, nu leptoape d-alea de fitze. Politicienii sa mai mearga si cu Logane, nu doar cu Mertzane! Cica presedintele Basescu poate. Si fara sofer personal. N-as da afara niciun functionar public de pe la primarii, si-asa sunt putini. La ei poa' sa faca reduceri de cheltuieli si doar daca nu angajeaza pe altii. Peste tot, organigramele aprobate - si, chiar, necesare - sunt cu destul mai mari decat numarul de angajati. Politisti ar mai trebui angajati, da' unii in firea lor, nu d-astia de-i alearga tiganii cu ulucile pe ulite.
La Inspectoratele Teritoriale de Munca aud ca e cel mai rau. Cica zice FMI-ul sa disponibilizeze 'j' de mii de angajati de pe-acolo. Ma indoiesc! Astia angajati acum si-asa sunt prea putini. Mult prea putini! Ei sunt oameni pregatiti si e nevoie de multe controale, ca prea-si fac de cap patronii astia noi. Daca-i dau afara pe urma o sa tipe toti ca nu-i bine: angajatii - ca nu le respecta proprietarii firmelor drepturile, clientii - ca una au platit si alta au primit, patronii - ca li s-au facut controale prea sumare iar amenzile pe care le au de platit sunt prea mari... guvernantii...
Cu cutremuru' asta din Haiti au luat-o pe aratura televiziunile. De doua saptamani, zi si noapte, noapte si zi, numai de victimele din Haiti aud. Bietii oameni! Bine ca nu se vede la televizorul meu. Bine ca nu vad intr-una ecranul plin de sange si de trupuri sfartecate!
Of, ce frig este! Sa mai bag un vreasc in soba? Ca sa-mi pot da jos de pe mine macar patura pe care-am pus-o peste palton si peste caciula cazaceasca. Sau sa pun in foc doar o juma' de lemn? Poate-o tine gerul asa pana-n martie!?
In zare, departe tare, se aud mai incet, tot mai incet, glasurile ragusite ale prichindeilor suparati ca si pe gerul asta tot mai trebuie sa mearga la scoala:
"Caramida lucitoare, /
Da, Doamne, sa iasa soare!"

joi, 21 ianuarie 2010

Fondul aburit

Gata, au inceput discutiile cu reprezentantii Fondului Monetar International. E doar o joaca pentru Guvernul Boc. Sigur ca e. Ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, povesteste celor de la FMI cum a taiat el tot. Niciun amendament la Legea Bugetului n-a trecut, parlamentarii puterii au taiat chiar si elanul propriilor oameni. I-a dresat bine Boc. In pauzele lungi si dese, Vladescu povesteste despre nevasta lui cea tanara si frumoasa, fosta lui fina, adica.
Da' consilierii? Dan Bitman, consilier al ministrului Finantelor, le canta numai de bine reprezentantilor Fondului. Apoi vine piesa de rezistenta: Aaaardei Gheorghe! Pardon, Andrei. Care le da cate-o tigara - doua finantistilor... Stiti voi, de-alea!!! Iarba, adica. Sunt aproape legale. Sau, legalizate, ca-s usoare. Droguri usoare.
Banii de la FMI sunt ca si luati. Pai, daca stim sa-l aburim...

luni, 18 ianuarie 2010

Flacara violet si omul rosu

Stiti cate bancuri s-au facut si se fac pe seama lui Mircea Geoana?
Niciunul! Toate sunt fapte reale!

~

Daca pana mai ieri existau oameni - ma rog, pesedisti - care inca-l suspectau pe Mircea Geoana ca ar fi intreg la minte, acum nu cred ca mai este nimeni. Suspiciunea aceasta nu mai are cum sa planeze asupra "prostanacului topaitor". Nici "Mihaela, dragostea mea" (adica, a lui) nu este susceptibila a fi mai sanatoasa mintal. Nu a-nnebunit toata Crucea Rosie din Romania, condusa de sotia lui "Am invins, am invins/ba n-am invins", doar sefa ar trebui sa "se caute".
Cei doi - liderul partidului rosu si lidera crucii rosii - sunt acum convinsi ca nu presedintele-jucator, nici PDL si nici macar peste jumatate dintre romanii care au votat acum vreo doua luni l-au invins pe Mircea Geoana, ci "fortele oculte". Liderul PSD si fortele politice (si economice / financiare) din spatele sau (adica, toate partidele politice in afara de PDL, dar mai putin de jumatate dintre romani) s-au facut de ras in campania electorala. Asta, in special in confruntarile directe dintre prezidentiabili. Geoana s-a mai facut de ras in seara zilei de 6 decembrie: "Am invins! Am inviiins! Multumesc, dragostea mea, Mihaela!" (citat din Omul-minge). Si cand au contestat alegerile au fost hilari (rezultatul renumararii a dovedit cu prisosinta).
Dar sa spui cu convingere ca "Flacara violet a invins partidul rosu" este deja o vorba de... analizat de catre psihiatri.
Asta, mai ales dupa ce marele diplomat si doctor in stiinte juridice, om politic responsabil(?!), a mai comis-o vorbind despre "inceputul razboiului civil in Romania anului 2010".
Acum, chiar si pesedistii canta / striga: "Geoana, Geoana, lasa-ne! Lasa-neee!"

vineri, 15 ianuarie 2010

Finantele canta si fumeaza iarba

De douazeci de ani incoace toata lumea plange-ntruna dupa bani. Niciun minister si nicio institutie nu a spus ca bugetul alocat e de-ajuns. Nu zic de Invatamant ori Sanatate, ei mereu au plans si mereu nu i-a auzit nimeni. Ba, mint, o data, cand au plans mai cu foc, "de sareau camasile de pe dansii", au primit de la Finante... acolo... cat sa-si cumpere batiste. Sa aiba cu ce-si sterge lacrimile. Nici magistratii - cu salariile lor nesimtit de mari si cu imensele sporuri si cu pensiile nemeritate (in completarea spagilor si mitelor luate, cerute, primite) - n-au fost multumiti vreodata.
Nici politistii, a caror autoritate - din cauza matrapazlacurilor de tot felul in care sunt bagati - nu mai este recunoscuta decat de cei cu frica de Dumnezeu, n-au fost si nici nu sunt multumiti nici de salarii, nici de sporuri, nici de prime. Si nici de Loganurile de 70.000 de euro fiecare nu le place prea mult; vor ceva de import, si nu de la firmele lui Tariceanu, ci de la ale lui Tiriac. Iar de militari... ce sa mai vorbim?! Alde Mos Teaca au tot alergat dupa disponibilizarile cu zeci de salarii compensatorii si cu pensii uriase care au secatuit de tot bugetul.
Si parlamentarii au salarii uriase, dar mici pentru nevoile lor. Si-asa, pentru ei, sunt doar de-o inghetata, acolo. Drept e ca, daca se supara presedintele de sedinta si vrea sa le taie zilele in care chiulesc, ei nu mai au salarii, ci indemnizatii, si declara nelegala si neconstitutionala retinerea de bani pentru chiul.
Ministrul de Finante, in mandatul (sau) trecut, s-a remarcat prin faptul ca si-a tras nevasta tanara: nasul si-a luat fina, de cununie, de sotie. Acum a facut alta si mai si. A ales drept intelepti consilieri un cantaret si-un "Aaaardei, Gheorghe!" cu priza la canepa indiana si la alte multe "prize".
De-asta avem bugetul asta auster si-un pic aiurit, ba, chiar, ametit rau de tot! Pentru ca Finantele canta si fumeaza iarba!

marți, 12 ianuarie 2010

"Esti o floare, esti un crin, / Esti parfumul cel mai fin..."

(Scris si publicat pe 2 decembrie 2009.)
Gradina de pe deal e trista. Asa se vede prin ceata diminetii de inceput de decembrie. Iarba s-a uscat demult, dupa ce merele, putine cate au fost, au putrezit pe crengi si au cazut, dupa ce frunzele au ruginit si s-au scuturat in cateva pale de vant.
Hmm, dar alunii au inmugurit! De-acum?! Oh, ce vad? Cei trei trandafiri rosii au imbobocit. Au boboci mari, de un rosu aprins (rosu-comunist spun unii, rosu-pesedist zic altii, iar ceilalti spun ca tot aia-i). In gradina de pe deal, cei trei trandafiri rosii sunt gata sa infloreasca iar. Poate duminica seara? Poate luni? Puschea pe limba! Din nou??? Nu le-a ajuns. Cre' ca le-a placut cat au fost in floare si de-aia vor iar!
Pe strada trec niste carute cu tzigani care cumpara sticle si o camioneta cu romani care cumpara fier vechi. Hm, il duc la topit si fac fier nou?! Le-as da niste politicieni. Gratis! Numai sa faca din ei altii noi. Noi, da' buni!
Politicienii doar vand. Vand pielea ursului din padure, vand idealurile Revolutiei, vand mortii si ranitii de-acum douazeci de ani si mai dincoace, de la mineriade. Geoana - cu tatucul sau Ion Ilici si tot spatele oligarhic - ii vinde lui Crin iluzia puterii. Vadim - dupa ce a pierdut vechi peremisti, fosti si actuali consilieri locali si judeteni, fosti si actuali primari, furati de PSD si nu de PDL cum credea - vinde voturi si idei nationaliste neocomunistilor. Hunor, Bela, Frunda si Borbely vand sprijinul in Parlament. Acelorasi. Crin si tatal sau Patriciu vand intelectualii care i-au votat si pe noi, cei cativa care inca mai credem in liberalism. Aflu ca, deodata cu ei, ne-a vandut si Ionescu-Quintus. Eii, dar el a mai vandut romani acum treizeci-patruzeci de ani! Doina Cornea vinde gogosi, doar-doar si-o recupera pensia care i-a fost furata. Klaus Johannis - care nu-i german, ci doar un parlit de roman cu nume de sas, dupa spusele sibienilor - isi vinde pielea, cat de scump o putea. Sarbu, Radu Sarbu (sau Scarbu, cum ii spun taranistii mai vechi) si Ciuhandu vand un oras intreg, dar ce oras... Simbolul Revolutiei din '89. Pedelistii, saracii, nu mai au ce vinde.
Cei care inca mai cred in ideile liberale, doar vreo cativa, vad ca, in gradina de pe deal, crinul s-a ofilit, s-a scuturat de tot. Ca din el n-a mai ramas decat o papadie parlita sau, cum se mai cheama "popular", o basina-porcului.
Pe ulita de langa gradina de pe deal trec niste copii de scoala care, bucurosi de neasteptata vacanta (traiasca reducerile de buget!), canta:
"Esti o floare, esti un crin, /
Esti parfumul cel mai fin..."

luni, 11 ianuarie 2010

Matroana din biserica

O, ce vreme minunata! Prima duminica din an, de dupa sarbatorile de iarna. Zapada nu mai e demult. Soare cald, primavaratic. Se-aud ghioceii cum rasar. Prin copaci, numai tril de pasarele. Ridic instinctiv ochii spre cer. Albastru azuriu, ca in luna lui prier, cu doar doua-trei fuioare de nori albi. Ca zapada? Ca ghioceii? Parca-parca s-ar vedea in zare stoluri de cocoare. Parca!
Este duminica, este timp frumos, este vreme de plimbare. Unde? Incercam sa vizitam Manastirea lui Manole, Manastirea din Curtea de Arges. Drumu-i relativ bun. Ma asteptam la si mai multe gropi in asfalt. Oricum, sunt destule.
Mergem si in biserica Manastirii. Sa aprindem o lumanare pentru vii, una pentru morti. Sa lasam un acatist la moastele Sfintei Filofteia. Langa sicriasul Sfintei, pe un scaun (fotoliu?), un preot destul de tanar asteapta sa unga cu mir pe dreptcredinciosi. Ma mira ce aud de la el. "Banii la mine, va rog!" Tare, sa auda toti vizitatorii si enoriasii.
Adica: pentru un seviciu public (caci serviciile religioase se platesc din bani de la bugetul de stat, prin urmare, si ai nostri) mai trebuie sa platim inca o data? Si, chiar, inainte de a fi "prestat"? O femeie tanara, imbracata aproape complet in negru (doar puloverul "pe gat", in totalitate inchis, este maroniu), isi ia banii inapoi de pe sicriul Sfintei Filofteia unde ii pusese initial (ca de obicei?) si ii da preotului. Acesta-i ia si striga iar, spre ceilalti: "Banii la mine, va rog!" Femeia inca asteapta: "Nu-mi dati cu mir?" "Nu, doamna, ca nu sunteti imbracata decent! Nu sunteti imbracata cu fusta si nu aveti batic pe cap."
Adica, daca esti femeie - chiar turista - si nu ai batic inseamna ca nu ai dreptul sa fii unsa cu mir? Chiar daca ai platit anticipat?
Adica, preotul este decent cand iti cere banii inainte, iar dupa ce-i dai iti da doar o apostrofare?
Privim cu mirare cum preotul refuza sa unga cu mir vreo femeie. Intr-o jumatate de ora, doar un barbat si un copil au avut "norocul" asta. Copilul, probabil inca sugar, de nici un an, ii raspunde pe masura: se-ncrunta, tipa si-i da cu manuta peste mana. Adica: "cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra"!
Oare seful ierarhic al preotului - Inalt Prea Sfintitul Calinic Argeseanul, arhiepiscopul - o fi stiind ce fac preotii din subordine? Sau chiar el i-o fi dat ordin sa procedeze asa? Pe criza astaa... te poti astepta la multe lucruri de-a mirarilea. Ori s-o aplica si-n cazul lor "Cum e turcul... si pistolul"? Vreau sa cred ca nu.
Stiam ca "Banii la mine!" inainte de prestatie intalnesti doar in locante cu felinar rosu la poarta. "Banii la mine" spune, inca de cand intri, inainte sa fii "servit" doar matroana de bordel.
Iesim din biserica si... nici urma de felinar rosu. La poarta Manastirii, la fel.
Dar soarele straluceste sus pe cer si ne incalzeste sufletele. Dumnezeu e mare, e sus si ne vede pe toti. Macar de ne-ar da tuturor dupa cum meritam!

vineri, 8 ianuarie 2010

"Vreme de betie"

"Ploua, ploua, ploua, ploua. /
Vreme de betie..."

Vremea-i de betie. Pentru ca ploua, ploua, ploua, ploua. Ploua enervant si plictisitor. Ploua continuu, maruntel, da' asezat. De la rasarit pan'la apus, de la nadir si pan'la zenit, cerul tot e-ntunecat. Si ploua-ntr-una. Pofta n-ai sa faci ceva. Vremea-i de betie!
Eii, dar vremurile. Vremurile-s de... ratat. Cu mare drag as fi... ratat asa vremuri. Tulburi. Mare melancolie, mare.
PDL are melancolia guvernarii. Guvernare pe bune, cu majoritate parlamentara cu tot. Chiar si cu PSD. Acu' are trei guverne. Trei, Doamne, si toate trei. Unu-i demis, altu-i cazut si-altu-i nici ajuns in Parlament. Trei pentru nimic. Degeaba. Basescu este presedintele reales al Romaniei. Da' tot degeaba, inca nu este validat. Dar le-a placut guvernarea - puterea, adica - asa ca mai vor. Poate chiar cu PSD. Asta daca crinii si-alte flori peneliste nu vor si nu vor alaturi de ei. Si totusi...
PSD are... mai multe melancolii, in functie de grup. Unii au melancolia guvernarii Ion Ilici - Nastase Multecase. "Trai pe plai" pentru latifundiarii cei noi. Altii au doar melancolia guvernarii, singura pe care au cunoscut-o, cea avuta impreuna cu PDL. Hm, doar noua luni! Parca au trecut de noua ori mai repede decat cele noua dinainte de a deveni tatici! Geoana a condus, in sondaje, toata campania. Sustinut de Iliescu si Nastase, de Mazare si Oprisan, de Vanghelie si Dragnea, dar si de Crin si Patriciu, de Vadim si Becali, de Marko Bela si Johanis, de Ciuhandu si "Metrorex", de Vantu si Voiculescu. A pierdut, "la mustata", dar se cramponeaza de o contestatie. Degeaba... Si lor le-a placut guvernarea - puterea, adica - si-o vor din nou.
PNL are melancolia anilor de pan-acum un an. Ehei, cand erau ei stapanii, cand aveau tortul si cutitul... Cei de la varf si acolitii luau crema, iar ceilalti (ceilalti din PNL) aveau asigurat blatul. Ca-n Liga lui Mitica, plin de blaturi! Nepenelistii primeau doar firimiturile. Eh, ce vremuri! Si ei vor iar. Daca nu crema, atunci macar niste blaturi.
UDMR are numai melancolia Imperiului Habsburgic: ei sunt stapani; pamantul romanesc este, de fapt, unguresc, face parte din teritoriul Romaniei, dar numai temporar; vor autonomie laarga, laaarga pana la independenta totala, dar cu bani romanesti de la bugetul de stat - ca si pana acum. La ce le-or mai trebui terenurile defrisate, rase de paduri de chiar liderii maghiari?! Ei stiu. Ei, cei care au fost mai mereu la guvernare. Ma rog, pana acum un an. Da' si ei vor din nou la... ciolan.
Iar noi? Noi, care am votat cu unul sau cu altul!? Din constiinta sau din interes. Cu incredere ori doar ca sa nu "iasa" favoritul vecinului sau al soacrei. Noi cu ce ne-am ales? Ajungem - incet, dar sigur - ca in cantecul lui Stratan, sa bem, de necaz si de necazuri, "doar de patru ori pe an: de Craciun, de Pasti, de hram si in fiecare zi".

"Vreme de betie. /
Ploua, ploooua..."

(de-acu' o luna - 9 dec.'09)

joi, 7 ianuarie 2010

Ion

Ion

Ne obisnuisem, pana acum vreo cativa ani, sa-l sarbatorim azi pe primul Ion din stat, pe Iliescu. Unii spuneau ca-i un "ion pozitiv", altii ca-i "ion negativ", unii ii mai ziceau (si-i mai zic si azi) "tovarasul Iliescu", iar altii spuneau doar prenumele domniei sale. Ambele: Ion Ilici.
Ne obisnuisem sa ne primeasca la Palatul Cotroceni - de unde si "nea Nelu Cotrocelu" - cu taraf de lautari, cu un piscot si o cupa cu sampanie. Ma rog, un pahar din plastic, de unica folosinta (uneori chiar refolosit). Hmm, ce risipa! Sau, cum ar fi spus, acum vreo juma' de veac, tanarul Ion Ilici Iliescu: "Ce obiceiuri decadente de burjui, to'a'si!"
Dar azi, vorba cantecului, "Azi nu mai am nici bani, nici casa." Era vorba despre multi dintre noi, nu de "to'a'sii" (sau doar ex-) Iliescu ("sarac, dar cinstit"), Nastase "Multe case", "nea Nicu" Vacaroiu - un... latifundiar si el, proprietar de sute/mii de hectare de terenuri, de paduri, ca si alti baroni de la centru sau zonali, regionali, locali...
Azi, "nea Nelu" nu ne mai intampina la Cotroceni. Nici piscoturi nu mai sunt, nici sampanie nu e, nici lautarii nu mai canta. Deh, criza si buget de austeritate. Pentru noi, nu pentru ei.
Sa luam aminte si sa facem ca Ion Iliescu (La multi ani, dom' presedinte!), cel mai fervent adept al celui mai citat murphism: "Zambeste! Maine va fi mai rau!"
La multi ani!

miercuri, 6 ianuarie 2010

"Ce se-ntampla?" (Dupa prima aparitie a Presedintelui la "Divertis", inainte de alegeri)

Asa ar zice Nicolae Vacaroiu, fie-i padurile usoare (cele argesene si toate cele romanesti, proprii, "pe persoana fizica", adica)!
Se-ntampla, de pilda, rau pentru uniprocentualul care vrea la Cotroceni, ca Divertis-ii s-au mutat la ProTv. Prea se... plafonasera-prafuisera la tembeliziunea fiicei lui Voiculescu (asa zice el, ca nicio televiziune nu mai e a lui). Nu puteau rade nici de motanul Felix, nici de desteptanacul Geoana (ca sa nu-i zic exact cum l-a numit mentorul lui, I.I.I., de la care, oricum, n-a invatat nimic: "prostanac"), nici de... altii.
Aseara la Divertis, marinarul a facut superspectacol; chiar daca nu-i chiar un poet de USR, nici un actor de Hollywood. "Oamenii corecti", sclavii lui Vantu de la Realitatea Tv - care se pare ca in curand nu vor mai avea loc de munca, sereleul Realitatea tocmai intra in insolvabilitate / incapacitate de plata, de cand tot nu plateste SOV impozitele, taxele si contributiile catre stat, CAS, CASS... - au dat in reluare fragmente, de dimineata. Cei de la Realitatea ori sunt deja proBasescu ori au vrut sa rada de el (da' le-a iesit exact pe dos). Daca mai punem la socoteala si iesirea Presedintelui, dinspre miezul noptii, la biserica din Cotroceni, rezulta in cateva ore - o seara si-o dimineata - un plus de cateva procente bune dintre nehotarati la deja cam jumatate dintre optiunile electorilor stabili.
Turul doi de prezidentiale - unde se va ajunge (aproape) sigur si, chiar mai sigur, va ajunge Mircea Geoana pe langa Traian Basescu - va fi o catastrofa pentru cel sustinut de uniprocentualii din Parlament. Geoana, desteptanacul care zice ca-i un diplomat ca formatie profesionala, dar care n-a-nvatat niciun pic de diplomatie de la vulpea batrana de Ion Iliescu, n-are nicio sansa impotriva marinarului de cursa lunga, Basescu. Va fi ca o lupta a unui pudel (mai mult nu pare a fi Geoana) impotriva unui pitbull (ori bulldog sau Rotweiller).
O campanie electorala cu un castigator deja cunoscut. Pacat ca noi, electorii-contribuabili, doar pierdem.
Cam asta se-ntampla!