Baba frumoasa

La Multi Ani! doamnelor si domnisoarelor pentru 8 Martie. La multi ani! si domnilor pentru 9 martie. Mucenici, 40 de pahare...

Ca inainte de orice Martisor, mi-am „ales baba”. Sigur ca ziua de 7 martie – fix la jumatate intre 1 si 13.
Norocoasa „baba mea”, zi de duminica. M-am trezit, soare stralucitor. Zi extrem de frumoasa, dupa o iarna atat de lunga si de grea. S-a trezit si nevasta, e frumoasa si imi zambeste. Putine femei sunt frumoase dimineata, chiar cand se trezesc.
Pana la micul dejun, soacra a luat vreo 4-5 calmante si-apoi si-a facut curaj sa-mi spuna: mi-a murit pisica. A calcat-o masina. Asta e! Nu poti sa tii o pisica in lesa, nici in lant, ca pe un caine. O sa pun curse de soareci, ca sa nu-mi rontaie toate cartile. Doar in biblioteca am vazut soareci. Da, nu radeti. Acasa am soareci de biblioteca!
Si este o zi asa frumoasa!
Plecam in „pelerinaj”. Imi plac bisericile si manastirile din Valcea si din Arges. Si drumurile sunt mai libere. Cand ies de pe autostrada, dincolo de Pitesti, aflu ca drumul spre Valcea e inchis – ca s-a „rupt”. La fel, spre Muscel. Spre Curtea de Arges inca se circula.
Oh, ce zi frumoasa!
Pana intr-un sat – Valcele sau Valcelele, ori Manicesti o fi fost? – am mers binisor pe soseaua peticita. Spre pranz, in mijlocul uneia dintre aceste localitati am oprit putin pe dreapta, sa caut un bidon cu apa printre scaune.
De nicaieri, parca, au aparut niste tiganusi care au deschis rapid usa din dreapta (neblocata!) si-au vrut sa fure ceva. N-au gasit nimic in doua secunde si au fugit. Norocul meu ca nu erau parintii lor, eventual si inarmati, ca ramaneam „pieton” in mijlocul lui „Nicaieri”!
Pana la Curtea de Arges masina ne-a zdruncinat pe soseaua plina de gropi, mai ceva ca la o ora de stretching.
La intrarea in „prima capitala romaneasca” e un pod care are mai multe si mai mari gropi decat tot drumul pana aici.
Si pana aici ne-a fost! Intr-una dintre capcanele de pe sosea, roata din dreapta-fata s-a rupt. Am lasat masina in parcarea benzinariei de la capul podului si-am sunat dupa remorcare/depanare. Apoi, un prieten, sa vina sa ne ia.
Intre timp am vazut si transportul in comun, „localul”. Doar microbuze care se strecoara anevoie printre gropile din ramasitele de asfalt. Si Manastirea Argesului am apucat s-o revedem. Seara am ajuns si acasa. Fara masina.
De 8 martie ninge ca iarna. Dar ieri a fost soare.
Ce baba frumoasa mi-am ales!?