Stricatilor!

Stricatilor!

Spune Emil Hurezeanu ca Marcel Hoara avea tot dreptul sa se afle pe 19 mai acolo unde se afla. Adica, la o emisiune tv in direct a unei Antene, filmata in mijlocul manisfestantilor impotriva Guvernului.
Ma gandesc eu ca as fi putut fi – dar nu sunt – angajat. Mai mult, as fi fost un angajat al CEC – sau CEC Bank, asa cum se numeste de catva timp, nu stiu exact de cand. In locul lui Hoara putea fi Sebastian Vladescu. Si el ar fi avut tot dreptul sa se afle acolo, atunci. Eu - cel cu salariul ramas la fel de ani de zile, neindexat, nemarit, si de curand taiat pe sfert de Vladescu – stiu prea bine ca actualul ministru al Finantelor a primit in 2009 – ca membru in CA al CEC, adica fara sa miste vreun deget – beneficii de circa un sfert de milion de lei. Adica munca mea de dimineata pana noaptea se duce la... „un stricat”? Degeaba? Adica, Vladescu primeste „moca” din munca mea, in fiecare luna, cate 200.000.000 (doua sute de milioane) de lei vechi, doar ca sa-mi taie mie din salariul si-asa mai mic decat al bugetarilor cu aceleasi studii (ba, chiar, mai putine) si cu aceeasi vechime (ba, chiar, mai mica)?!
Ce i-au facut lui Hoara manifestantii? (Stiind ca el e membru in 7 – sapte – Consilii de Administratie, adica primeste degeaba de la stat, adica si din munca lor, a manifestantilor, sapte salarii nemuncite, nemeritate si cu totul nesimtite; in vreme ce lor tocmai le-a taiat un sfert din salariu tocmai seful lui Hoara!) L-au huiduit, au aruncat in el cu rosii flescaite, cu pietre, cu oua stricate... Putin a lipsit sa fie linsat.
Eu, in locul manifestantilor, ce i-as fi zis hotului si „p-afaristului” de la Finante? „Vladescule, te iubim, / Ca ca tine nu gasim”? Sigur ca nu! I-as fi zdrobit pe frunte vreo duzina de oua stricate!
Huo, stricatilor!

20 mai 2010 (Dupa douazeci de ani – de la „Duminica orbului”)