Ion

Ion

Ne obisnuisem, pana acum vreo cativa ani, sa-l sarbatorim azi pe primul Ion din stat, pe Iliescu. Unii spuneau ca-i un "ion pozitiv", altii ca-i "ion negativ", unii ii mai ziceau (si-i mai zic si azi) "tovarasul Iliescu", iar altii spuneau doar prenumele domniei sale. Ambele: Ion Ilici.
Ne obisnuisem sa ne primeasca la Palatul Cotroceni - de unde si "nea Nelu Cotrocelu" - cu taraf de lautari, cu un piscot si o cupa cu sampanie. Ma rog, un pahar din plastic, de unica folosinta (uneori chiar refolosit). Hmm, ce risipa! Sau, cum ar fi spus, acum vreo juma' de veac, tanarul Ion Ilici Iliescu: "Ce obiceiuri decadente de burjui, to'a'si!"
Dar azi, vorba cantecului, "Azi nu mai am nici bani, nici casa." Era vorba despre multi dintre noi, nu de "to'a'sii" (sau doar ex-) Iliescu ("sarac, dar cinstit"), Nastase "Multe case", "nea Nicu" Vacaroiu - un... latifundiar si el, proprietar de sute/mii de hectare de terenuri, de paduri, ca si alti baroni de la centru sau zonali, regionali, locali...
Azi, "nea Nelu" nu ne mai intampina la Cotroceni. Nici piscoturi nu mai sunt, nici sampanie nu e, nici lautarii nu mai canta. Deh, criza si buget de austeritate. Pentru noi, nu pentru ei.
Sa luam aminte si sa facem ca Ion Iliescu (La multi ani, dom' presedinte!), cel mai fervent adept al celui mai citat murphism: "Zambeste! Maine va fi mai rau!"
La multi ani!